mândrulică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂNDRULÍCĂ,mândrulici, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândră + suf. -ulică.
mândrulică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mândrulícă (pop.) s. f., g.-d. art. mândrulícii; pl. mândrulíci