mâncău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNCẮU, mâncăi, s. m. (
Fam.) Om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios. –
Mânca +
suf. -ău.mâncău (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mâncău, mâncăi s. m. om mâncăcios, om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare
mâncău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâncắu (
fam.)
s. m.,
art. mâncắul; pl. mâncắi, art. mâncắiimâncău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mâncău m. Mold. mare mâncăcios:
casa s’a mai îngreuiat cu un mâncău CR.