mâncătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNCĂTÚRĂ, mâncături, s. f. 1. Eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei).
2. (
Reg.) Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului. –
Mânca +
suf. -ătură.mâncătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâncătúră s. f.,
g.-d. art. mâncătúrii; pl. mâncătúrimâncătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mâncătură f. efect al mâncării sau roaderii: gaură, înfundătură.