mâncătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNCĂTORÍE, mâncătorii, s. f. (
Fam.)
1. Hoție, fraudă, delapidare.
2. Intrigă, bârfeală. –
Mâncător +
suf. -ie.mâncătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâncătoríe s. f.,
art. mâncătoría, g.-d. art. mâncătoríei; pl. mâncătoríi, art. mâncătoríile