mâncărică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (
Fam.) Diminutiv al lui
mâncare (
3).
2. (
Reg.) Tocană. –
Mâncare +
suf. -ică.mâncărică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art.
mâncărícii; pl.
mâncăréle, art.
mâncărélelemâncărică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mâncărică f.
l. fam. un fel de bucate de carne cu legume;
2. mâncare.