mâncăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. –
Mânca +
suf. -ăcios.mâncăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâncăciós adj. m.,
s. m.,
pl. mâncăcióși; adj. f.,
s. f. mâncăcioásă, pl. mâncăcioásemâncăcios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mâncăcios a. și m. cui place să mănânce într’una, lacom:
om mâncăcios.