mâlitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂLITÚRĂ, mâlituri, s. f. Depunere de mâl; (
concr.) locul unde s-a depus mâl. –
Mâli +
suf. -tură.mâlitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâlitúră s. f.,
g.-d. art. mâlitúrii; pl. mâlitúri