mâhnitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂHNITÓR, -OÁRE,mâhnitori, -oare, adj. Care mâhnește. – Mâhni + suf. -tor.
mâhnitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mâhnitór adj. m., pl. mâhnitóri; f. sg. și pl. mâhnitoáre