mâhni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂHNÍ, mâhnesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A cauza sau a simți o (ușoară) durere sufletească; a (se) întrista, a (se) amărî, a (se) supăra. –
Et. nec.mâhni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâhní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mâhnésc, imperf. 3
sg. mâhneá; conj. prez. 3
să mâhneáscămâhnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mâhnì v. a (se) întrista foarte. [Origină necunoscută].