mâglisitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂGLISITÓR, -OÁRE, mâglisitori, -oare, adj. (
Reg.) Înșelător, amăgitor; lingușitor. –
Mâglisi +
suf. -tor.mâglisitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâglisitór (
reg.)
(mâ-gli-) adj. m.,
pl. mâglisitóri; f. sg. și
pl. mâglisitoáre