mâțuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂȚÚC, mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (
1). –
Mâț +
suf. -uc.mâțuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâțúc (rar)
s. m.,
pl. mâțúci