mâțișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. (
Pop.)
1. Diminutiv al lui
mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc.
2. (
Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [
Pl. și: (
2, n.)
mâțișoare] –
Mâț +
suf. -ișor.mâțișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâțișór (pisic mic, plantă)
s. m.,
pl. mâțișórimâțișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mâțișor m.
1. Mold. puiu de mâță;
2. Bot. spic lung și mlădios la floarea nucului, alunului, sălciei;
3. pl. Tr; trifoiu. [Florile stufoase ale amentaceelor au fost comparate cu părul mătăsos al pisicii; sensul 3 face aluziune la coada animalului].