lăzui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LĂZUÍ, lăzuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A face laz; a despăduri, a defrișa. – Din
laz.lăzuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lăzuì v. Tr. a stârpi tufele și rădăcinile unui câmp. [V.
laz].