lăutoare - explicat in DEX

lăutoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂUTOÁRE, lăutori, s. f. (Reg.) Lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -oare.

lăutoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăutoáre f., pl. orĭ. (lat. lavatoria = lavatorium, spălător, loc de spălat). Acțiunea de a saŭ de a te la. Apă de lăut.

lăutoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăutoáre (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăutórii; pl. lăutóri

lăutoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăutoare f. apa fiartă pentru spălarea capului: acum pune de lăutoare și grijește! CR. [Lat. LAVATORIA].

lăutoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂUTOÁRE, lăutori, s. f. (Reg.) Lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. [Pr.: lă-u-] — Lăut + suf. -oare.