lăut - explicat in DEX

lăut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂÚT s. n. (Pop.) Acțiunea de a (se) la³; spălat (pe cap); lăutoare. – V. la³.

lăut (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăút, -ă adj. (d. laŭ). Spălat cu apă caldă pe cap. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a la obișnuit: lăutu copiilor.

lăut (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
lăút, -ă, adj. – Spălat: „Când i lăut și-nștimbat” (Memoria 2001: 97). – Din la „a (se) spăla„, cf. lat. lautus.

lăut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăút (pop.) s. n.

lăut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăut a. spălat la cap: copii lăuți frumos CR. [Lat. LAUTUS]. ║ n. spălare: lăutul în ajunul lui Sân-Toader.

lăut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂÚT s. n. (Pop.) Acțiunea de a (se) la³ spălat (pe cap); lăutoare. — V. la³.