lăudător - explicat in DEX

lăudător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudatorius sau lăuda + suf. -ător.

lăudător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăudătór (lă-u-) s. m., pl. lăudătóri

lăudător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăudător m. cel ce laudă.

lăudător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [Pr.: lă-u-] — Lat. laudatorius sau lăuda + suf -ător.