lăudăros - explicat in DEX

lăudăros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios. [Pr.: lă-u-] – Lăuda + suf. -ăros.

lăudăros (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăudărós, -oásă adj. Căruĭa-ĭ place să se tot laude.

lăudăros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăudărós (lă-u-) adj. m., pl. lăudăróși; f. lăudăroásă, pl. lăudăroáse

lăudăros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăudăros a. care se laudă întruna.

lăudăros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios. [Pr.: lă-u-] — Lăuda + suf. -ăros.