lăudăcios(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂUDĂCIÓS, -OÁSĂ,lăudăcioși, -oase, adj. (Rar) Lăudăros. [Pr.: lă-u-] – Lăuda + suf. -ăcios.
lăudăcios(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lăudăciós (înv.) (lă-u-) adj. m., pl. lăudăcióși; f. lăudăcioásă, pl. lăudăcioáse
lăudăcios(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂUDĂCIÓS, -OÁSĂ,lăudăcioși, -oase, adj. (Rar) Lăudăros. [Pr.: lă-u-] — Lăuda + suf. -ăcios.