lăturiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂTURÍȘ adv. (
Reg.) Dintr-o (sau într-o) parte, lateral, pieziș. –
Latură +
suf. -iș.lăturiș (Dicționaru limbii românești, 1939)lăturíș adv. În saŭ din lature, cu laturea, cu coasta:
a te strecura lăturiș pintre [!] gratiĭ.lăturiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăturíș (
înv.)
adv.lăturiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂTURÍȘ adv. (
Reg.) Dintr-o (sau într-o) parte, lateral, pieziș. —
Latură +
suf. -iș.