lătrătură - explicat in DEX

lătrătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.

lătrătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
lătrătúră f., pl. ĭ. Rezultatu lătrăriĭ, voce de cîne [!] cînd latră.

lătrătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lătrătúră (lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrătúrii; pl. lătrătúri

lătrătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lătrătură f. lătrat prelungit.

lătrătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. — Lătra + suf. -ătură.