lăsător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. Care lasă, care amână treburile de azi pe mâine, care își neglijează îndatoririle. –
Lăsa +
suf. -ător.lăsător (Dicționaru limbii românești, 1939)lăsătór, -oáre adj. Care tot lasă lucrurile de azĭ pe mîne [!], indolent, tembel.
lăsător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăsătór (rar)
adj. m.,
pl. lăsătóri; f. sg. și
pl. lăsătoárelăsător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. (Rar) Care lasă, care amână treburile de azi pe mâine, care își neglijează îndatoririle. —
Lăsa +
suf. -ător.