lăstăriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂSTĂRÍȘ, lăstărișuri, s. n. Mulțime de lăstari:
p. ext. pădurice tânără și deasă. –
Lăstar +
suf. -iș.lăstăriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăstăríș s. n.,
pl. lăstăríșurilăstăriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂSTĂRÍȘ, lăstărișuri, s. n. Mulțime de lăstari:
p. ext. pădurice tânără și deasă. —
Lăstar +
suf. -iș.