lăstăraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂSTĂRÁȘ,lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.
lăstăraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lăstăráș (pop.) s. m., pl. lăstăráși
lăstăraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂSTĂRÁȘ,lăstărași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] — Lăstar + suf. -aș.