lărmui - explicat in DEX

lărmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.

lărmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lărmuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiésc, imperf. 3 sg. lărmuiá; conj. prez. 3 să lărmuiáscă

lărmui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. (înv. și pop.) A face larmă, a produce zgomot mare. — Larmă + suf. -ui.

lărmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lărmuì v. a face larmă.