lărguț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂRGÚȚ, -Ă, lărguți, -e, adj. Diminutiv al lui
larg; destul de larg, de lejer. –
Larg +
suf. -uț.lărguț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lărgúț adj. m.,
pl. lărgúți; f. lărgúță, pl. lărgúțelărguț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂRGÚȚ, -Ă, lărguți, -e, adj. Diminutiv al lui
larg, destul de larg, de lejer. —
Larg +
suf. -uț.