lărgime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂRGÍME, lărgimi, s. f. 1. Însușirea de a fi larg; întindere în toate direcțiile; lățime, amploare; dimensiunea transversală a unui recipient, a unei cavități. ◊
Expr. Lărgime de vederi = orizont intelectual deschis, înțelegere cuprinzătoare.
2. Loc larg deschis; spațiu larg în care cineva se poate mișca nestingherit. –
Larg +
suf. -ime.lărgime (Dicționaru limbii românești, 1939)lărgíme f. (d.
larg). Calitatea de a fi larg (încăpător):
lărgimea unuĭ tunel, uneĭ mînicĭ [!], uneĭ haĭne (V.
lățime).
Fig. Lărgimea uneĭ vederĭ, mărimea uneĭ concepțiunĭ, vastitate de cugetare.
lărgime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lărgíme s. f.,
g.-d. art. lărgímii; pl. lărgímilărgime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lărgime f. una din cele trei dimensiuni, în opozițiune cu lungimea.
lărgime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂRGÍME, lărgimi, s. f. 1. Însușirea de a
fi larg; întindere în toate direcțiile; lățime, amploare; dimensiunea transversală a unui recipient, a unei cavități. ♦
Expr. Lărgime de vederi = orizont intelectual deschis, înțelegere cuprinzătoare.
2. Loc larg deschis; spațiu larg în care cineva se poate mișca nestingherit. —
Larg +
suf. -ime.