lăngălău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)lăngălắu,
lăngăláie, s.n. (reg.) plăcintă la gura cuptorului; pâine lată, coaptă pe lopată.
lăngălău (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lăngălắu (lăngălắi), s. m. – Pîine de casă.
Mag. lángoló „trecut prin flacără” (DAR). În
Trans. de
V.