lăncer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂNCÉR s. m. v. lăncier.lăncer (Dicționaru limbii românești, 1939)*lăncér m. (d.
lance, după fr.
lancier). Sulițaș, numele roșiorilor înainte de anu 1868. (Un fel de cadril numit fr.
les lanciers și
le lancier și pron. pe rom. ca și pe fr., adică
lansiĭé). – Cele doŭă regimente de lăncerĭ, la 1868, s´aŭ numit
1 de vînătorĭ și
2 de călărașĭ (fără lăncĭ), ĭar, la 1869, se înființă
regimentu 3 de roșiorĭ (cu lăncĭ). Apoĭ, p. economie, toate aceste treĭ regimente s´aŭ prefăcut în
1 și 2 de roșiorĭ.lăncer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂNCÉR s. m. v. lăncier.