lămâioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂMÂIOÁRĂ, lămâioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se întrebuințează drept condiment
(Thymus vulgaris). [
Pr.:
-mâ-ioa-] –
Lămâie +
suf. -ioară.lămâioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lămâioáră (-mâ-ioa-) s. f.,
g.-d. art. lămâioárei; pl. lămâioárelămâioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂMÂIOÁRĂ, lămăioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se folosește drept condiment
(Thymus vulgaris). [
Pr.: -
mâ-ioa-] —
Lămâie +
suf. -ioară.