lămurire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂMURÍRE, lămuriri, s. f. Acțiunea de
a (se) lămuri și rezultatul ei; clarificare, deslușire, explicație (suplimentară). –
V. lămuri.lămurire (Dicționar de argou al limbii române, 2007)lămurire, lămuriri s. f. (intl., iron.) bătaie.
lămurire (Dicționaru limbii românești, 1939)lămuríre f. Clarificare, limpezire.
Fig. Explicațiune, informațiune precisă.
lămurire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lămuríre s. f.,
g.-d. art. lămurírii; pl. lămurírilămurire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lămurire f. explicațiune.
lămurire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂMURÍRE, lămuriri, s. f. Acțiunea de
a (se) lămuri și rezultatul ei; clarificare, deslușire, explicație (suplimentară). —
V. lămuri.