lălâu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂLẤU, -ẤIE, lălâi, -âie, adj. Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație;
p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. – Probabil formație onomatopeică.
lălâu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!lălấu (
fam.)
adj. m.,
f. lălấie, pl. m. și
f. lălấilălâu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂLẤU, -ẤIE, lălăi, adj. (
Fam.) Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație;
p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. [
Pl. și: (
f.)
lălăie] — Probabil formație onomatopeică.