lăduță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂDÚȚĂ,lăduțe, s. f. (Rar) Lădiță. – Ladă + suf. -uță.
lăduță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lădúță (rar) s. f., g.-d. art. lădúței; pl. lădúțe
lăduță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂDÚȚĂ,lăduțe, s. f. (Rar) Lădiță. — Ladă + suf. -uță.