lăcățel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂCĂȚÉL,lăcățele, s. n. Diminutiv al lui lacăt. – Lacăt + suf. -el.
lăcățel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lăcățél s. n., pl. lăcățéle
lăcățel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂCĂȚÉL,lăcățele, s. n. Diminutiv al lui lacăt. — Lacăt + suf. -el.