lăcătuș - explicat in DEX

lăcătuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.

lăcătuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.

lăcătuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăcătúș s. m., pl. lăcătúși

lăcătuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăcătuș m. meșter de lacăte.

lăcătuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. — Din magh. lakatos.