lăcărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂCĂRÍT s. n. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci. –
Et. nec. Cf. lac1.lăcărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăcărít s. n.lăcărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂCĂRÍT s. n. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci. —
Et. nec. Cf. lac1.