lăcărie - explicat in DEX

lăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂCĂRÍE s. f. Cantitate mare de apă care acoperă un loc în urma ploilor, a inundațiilor; apă multă vărsată de cineva pe jos; apăraie, lăcăraie. – Lac¹ + suf. -ărie.

lăcărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
LĂCĂRÍE, lăcării, s. f. Cantitate mare de apă care acoperă o câmpie în urma ploilor, a inundațiilor; apă multă vărsată pe jos, în casă; apăraie. ◊ Expr. A (se) face lăcărie = a (se) vărsa apă multă pe jos. [Var.: lăcăráie s. f.] – Din lac¹ + suf. -ărie.

lăcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăcăríe f. (d. lac). Apărie, apă răspîndită pin [!] casă orĭ pe drum: se spărsese țeava și se făcuse mare lăcărie în casă.

lăcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăcăríe (pop.) s. f., art. lăcăría, g.-d. lăcăríi, art. lăcăríei

lăcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăcărie f. lac mare.

lăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂCĂRÍE s. f. (Pop.) Cantitate mare de apă care acoperă un loc în urma ploilor, a inundațiilor; apă multă vărsată de cineva pe jos; apăraie, lăcăraie. — Lac¹ + suf. -ărie.