lăcustar - explicat in DEX

lăcustar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂCUSTÁR, lăcustari, s. m. Pasăre migratoare cu pene trandafirii pe corp și negre-violete pe cap, pe picioare și la coadă, care trăiește prin găurile stâncilor și se hrănește mai ales cu lăcuste (Sturnus roseus). – Lăcustă + suf. -ar.

lăcustar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LĂCUSTÁR (‹ lăcustă) s. m. Specie de pasăre călătoare din ordinul paseriformelor, înrudită cu sturzul, lungă de 21-23 cm, cu pene trandafirii pe piept, negre strălucitoare pe cap, gât, aripi și pe coadă, având un moț de pene pe cap (Sturnus roseus). Se hrănește în special cu lăcuste. În România trăiește, în timpul verii, cuibărind în colonii pe locuri stâncoase sau maluri lutoase, în special în Dobrogea.

lăcustar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăcustár s. m., pl. lăcustári

lăcustar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂCUSTÁR, lăcustari, s. m. Pasăre migratoare cu pene trandafirii pe corp și negre-violete pe cap, pe picioare și la coadă, care se hrănește mai ales cu lăcuste (Sturnus roseus). — Lăcustă + suf. -ar.