lăcui - explicat in DEX

lăcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac², a vopsi cu lac² (suprafața unui obiect). – Lac² + suf. -ui.

lăcui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lăcui, lăcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a bate.

lăcui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
lăcuí, lăcuiesc, vb. intranz. – (pop.) A locui: „Leacu meu e pă vârvuri, / Lăcuiește-n decunguri” (Papahagi 1925: 187). – Din magh. lakni „după loc” (Cihac cf. DER).

lăcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiésc, imperf. 3 sg. lăcuiá; conj. prez. 3 să lăcuiáscă

lăcui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac², a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). — Lac² + suf. -ui.

lăcuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăcuì (locuì) v. a ședea într’un loc, a trăi undeva. [Ung. LAKN, forma literară locui a fost modelată după loc, cu care náre de a face].