lăcrămioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂCRĂMIOÁRĂ s. f. v. lăcrimioară.lăcrămioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!lăcrămioáră (floare)
(lă-cră-mioa-) s. f.,
g.-d. art. lăcrămioárei; pl. lăcrămioárelăcrămioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂCRĂMIOÁRĂ s. f. v. lăcrimioară.lăcrămĭoară (Dicționaru limbii românești, 1939)lăcrămĭoáră (
oa dift.) f., pl.
e (dim. d.
lacrămă). Pl.
Est. Mărgăritar, o mică plantă erbacee liliacee cu florĭ micĭ albe mirositoare așezate în formă de strugure și cu fructe în formă de bace roșiĭ (
convallária majális). – În Trans.
suflețele și
clopoțele.