lăcrimător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar) Care lăcrimează, care plânge; întristat. [
Var.:
lăcrămătór, -oáre adj.] –
Lăcrima +
suf. -ător.lăcrimător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăcrimătór (rar)
(lă-cri-) adj. m.,
pl. lăcrimătóri; f. sg. și
pl. lăcrimătoárelăcrimător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar) Care lăcrimează, care plânge; întristat. [
Var.:
lăcrămătór, -oáre adj.] —
Lăcrima +
suf. -ător.