lăcoviște - explicat in DEX

lăcoviște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. [Var.: lácoviște s. f.] – Cf. bg., scr. lokva „băltoacă”.

lăcoviște (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
lăcovíște, lăcovíști, s.f. (reg.) 1. loc cu apă, apăraie. 2. o leasă de pescuit.

lăcoviște (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LĂCOVÍȘTE (LÁCOVIȘTE) (‹ lac¹) s. f. Sol format pe terenuri cu exces de apă (stagnată la mică adâncime), situat frecvent în lunci, depresiuni etc.; folosit pentru cultură după eliminarea excesului de apă, este foarte fertil.

lăcoviște (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăcovíște f. (d. lac și suf. slav -oviște). Vest. Băltoagă, loc mocirlos: smîrcurĭ și lăcovíștĭ (Isp.).

lăcoviște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăcovíște/lácoviște (reg.) s. f., g.-d. art. lăcovíștii/lácoviștii; pl. lăcovíști/lácoviști

lăcoviște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. [Var.: lácoviște s. f.] — Cf. bg., sb. lokva „băltoacă”.