lăcaș - explicat in DEX

lăcaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂCÁȘ s. n. v. locaș.

lăcaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăcáș (vechĭ) și locáș (azĭ poetic) n., pl. urĭ și e (ung. lakas. Locaș supt [!] infl. luĭ loc). Loc, locuință: biserica e locașu luĭ Dumnezeŭ, munțiĭ îs locașu vulturilor.

lăcaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!lăcáș/locáș² (așezământ) s. n., pl. lăcáșuri/locáșuri

lăcaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăcaș n. locuință (cu o nuanță de solemnitate): lăcașuri sfinte. [Ung. LÁKAS], V. locaș.

lăcaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂCÁȘ s. n. v. locaș.