lăbuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂBÚȚĂ,lăbuțe, s. f. Diminutiv al lui labă. – Labă + suf. -uță.
lăbuță(Dicționar de argou al limbii române, 2007) lăbuță,lăbuțe s. f. (dim.) palmă.
lăbuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lăbúță s. f., g.-d. art. lăbúței; pl. lăbúțe
lăbuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂBÚȚĂ,lăbuțe, s. f. Diminutiv al lui labă. – Labă + suf. -uță.