lemnos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEMNÓS, -OÁSĂ, lemnoși, -oase, adj. (Despre țesuturile vegetale) De natura lemnului. ♦ Format din lemn; care are aspectul și structura lemnului. –
Lemn +
suf. -os.lemnos (Dicționaru limbii românești, 1939)lemnós, -oásă adj. (d.
lemn saŭ lat.
lignosus, it.
legnoso, sp.
leñoso, pg.
lenhoso).
Bot. Ca lemnu, de natura lemnuluĭ, în opoz. cu
erbaceŭ: trunchĭ lemnos.lemnos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEMNOS (LÍMNOS), insulă grecească în N
M. Egee; 476 km
2. Orașe
pr.: Kástron (sau Mirina), Panayía și Moúdhros. Relief deluros, cu
alt. max. de 430 m; țărmuri fragmentate. Grâu, măsline. Viticultură. Pomicultură. Pescuit. Creșterea ovinelor. Locuită din Neolitic, insula a fost cucerită de Miltiade, fiind din 477
î. Hr. membră a Ligii din Delos. Anexată succesiv de romani (197
î. Hr.), bizantini (
sec. 4), venețieni (1204) și turcii otomani (1478-1913). După primul război mondial, a intrat în componența statului elen.
lemnos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lemnós adj. m.,
pl. lemnóși; f. lemnoásă, pl. lemnoáselemnos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lemnos a. de natura lemnului. [lat. LIGNOSUS].
lemnos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEMNÓS, -OÁSĂ, lemnoși, -oase, adj. (Despre țesuturile vegetale) De natura lemnului. ♦ Format din lemn; care are aspectul și structura lemnului. —
Lemn +
suf. -os.lèmnos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Lèmnos n. insulă turcească în Arhipelag aproape de intrarea Dardanelelor: 29.000 loc.