luxemburghez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUXEMBURGHÉZ, -Ă, luxemburghezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Luxemburgului sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Luxemburgului sau populației lui, privitor la Luxemburg sau la populația lui. –
Luxemburg (
n. pr.) +
suf. -ez.luxemburghez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LUXEMBURGHÉZ, -Ă (‹
n. pr. Luxemburg)
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune în Luxembourg. Mai trăiesc în Italia, Franța, Belgia. De religie creștină (catolici). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Luxembourg.
2. Adj. Care aparține Luxembourgului sau luxemburghezilor, care se referă la Luxembourg sau la luxemburghezi. ♦ (Substantivat,
f.) Idiom indo-european din ramura germanică, având rolul de limbă oficială, alături de franceză și germană, în Luxembourg. La origine a fost un dialect al limbii germane medii. Limba scrisă a început să se dezvolte din 1820, iar literatura și presa în a doua jumătate a
sec. 19. A devenit obiect de studiu în școala elementară în 1912.
luxemburghez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luxemburghéz adj. m.,
s. m.,
pl. luxemburghézi; adj. f.,
s. f. luxemburghéză, pl. luxemburghézeluxemburghez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUXEMBURGHÉZ, -Ă, luxemburghezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1.
S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Luxemburgului sau este originară de acolo. 2.
Adj. Care aparține Luxemburgului sau luxemburghezilor (1), privitor la Luxemburg ori la luxemburghezi. —
Luxemburg (
n. pr.) +
suf. -ez.