luxație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUXÁȚIE, luxații, s. f. Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea mișcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din
fr. luxation, lat. luxatio.luxație (Dicționar de neologisme, 1986)LUXÁȚIE s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; scrântitură; exartroză. [Gen.
-iei, var.
luxațiune s.f. / cf. fr.
luxation, lat.
luxatio].
luxație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUXÁȚIE s. f. deplasare a unui os din articulație; scrântitură; exartroză. (< fr.
luxation, lat.
luxatio)
luxație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LUXÁȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. Deplasare persistentă a extremității articulare a unui segment osos din poziția normală față de articulația din care face parte. Este însoțită uneori de ruptura capsulei articulare și a ligamentelor și de ieșirea extremității unuia din oasele articulației din capsulă. Provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale. Poate fi congenitală sau traumatică.
Sin. scrântitură, torsiune (
3).
luxație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luxáție (-ți-e) s. f.,
art. luxáția (-ți-a), g.-d. art. luxáției; pl. luxáții, art. luxáțiile (-ți-i-)luxație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUXÁȚIE, luxații, s. f. Deplasare a extremității articulare a unui os din poziția nonnală față de articulația din care face parte, care provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale; scrântitură, luxare. — Din
fr. luxation, lat. luxatio.