luxa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUXÁ, luxez, vb. I.
Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. – Din
fr. luxer, lat. luxare.luxa (Dicționar de neologisme, 1986)LUXÁ vb. I. tr. A-și scrânti o mână, un picior etc. [< fr.
luxer, cf. lat.
luxare].
luxa (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUXÁ vb. tr. a-și deplasa un os din articulație; a-și scrânti o mână, un picior. (< fr.
luxer, lat.
luxare)
luxa (Dicționar de argou al limbii române, 2007)luxa, luxez v. t. 1. a face rău (
cuiva), prin intrigi, uneltiri etc.
2. a demite (
pe cineva) dintr-o funcție importantă.
luxa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luxá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
luxeázăluxa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUXÁ, luxez, vb. I.
Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. — Din
fr. luxer, lat. luxare.