lux (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUX1, lucși, s. m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din
fr. lux.lux (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUX2, (rar)
luxuri, s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊
Loc. adj. De lux =
a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos;
b) de calitate superioară, de prim rang; select;
c) care are articole de calitate superioară și de rafinament.
Magazin de lux. ◊
Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare;
spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din
fr. luxe, lat. luxus.lux (Dicționar de neologisme, 1986)LUX s.n. Exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor; risipă. ♦ Splendoare exterioară; fast, somptuozitate. ♦ (
Fig.) Bogăție, abundență. [Cf. lat.
luxus, fr.
luxe].
lux (Dicționar de neologisme, 1986)LUX s.m. (
Fiz.) Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m
2 care primește un flux de 1 lumen. [< fr.
lux, cf. lat.
lux – lumină].
lux (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUX1 s. m. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m
2 care primește un flux de 1 lumen. (< fr.
lux)
lux (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUX2 s. n. 1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganță; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipă, exces. (< fr.
luxe, lat.
luxus)
lux (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lux (luxuri), s. n. – Fast, eleganță.
Fr. luxe. –
Der. luxos, adj., din
fr. luxueux.lux (Dicționaru limbii românești, 1939)*lux n., pl.
urĭ (fr.
luxe, d. lat.
luxus, lux). Exces de întrebuințare a bogățiiĭ în îmbrăcăminte, edificiĭ, mîncare și altele (sumptuozitate):
înțeleptuluĭ nu-ĭ place luxu. Profuziune, exuberanță:
lux de vegetațiune. A face lux, a fi luxos;
tutun de lux, de cea maĭ bună calitate.
lux (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lux1 (unitate de măsură)
s. m.,
pl. lucși; simb. lxlux (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lux2 (eleganță)
s. n.