lutui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUTUÍ, lutuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A lipi cu lut; a murui. –
Lut +
suf. -ui.lutui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lutuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lutuiésc, imperf. 3
sg. lutuiá; conj. prez. 3
să lutuiáscălutui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUTUÍ, Intuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A lipi cu lut; a murui. —
Lut +
suf. -ui.