lutos - explicat in DEX

lutos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUTÓS, -OÁSĂ, lutoși, -oase, adj. Care conține lut, care are culoarea sau consistența lutului; argilos. – Lut + suf. -os.

lutos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LUTOSŁAWSKI, Witold (1913-1994), compozitor și dirijor polonez. Creație influențată de Debussy, Stravinski, Bartók, Varèse și Messiaen. Muzică de mobilitate extremă, cu un simț deosebit al echilibrului. Lucrări cu elemente de folclor („Triptic silezian”, „Concert pentru orchestră”), apoi impunând un limbaj perosanl, bazat pe totalul cromatic („Muzică funebră”) dar mai ales pe tehnicile aleatorii („Jocuri venețiene”). Cofondator al festivalului „Toamna muzicală varșoviană”.

lutos (Dicționaru limbii românești, 1939)
lutós, -oásă adj. (lat. lŭtosus, it. lutoso, sard. ludosu, sp. pg. lodoso). Ca lutu: pămînt lutos.

lutos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lutós adj. m., pl. lutóși; f. lutoásă, pl. lutoáse

lutos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lutos a. 1. plin de lut: vâzându-l așa de soios și de lutos Pop.; 2. de lut: dealuri lutoase. [Lat. LUTOSUS].

lutos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUTÓS, -OÁSĂ, lutoși, -oase, adj. Care conține lut, care are culoarea sau consistența lutului; argilos. — Lut + suf. -os.